Chiar dacă elevul este motivat pentru desfăşurarea
unei activităţi la un moment dat, această stare trebuie menţinută şi alimentată
în permanenţă.
Cele mai importante cauze pentru care un elev se
demotivează sunt:
- non-perceperea corectă a obiectivelor pedagogice (elevul nu a înţeles sarcina pe care o are de îndeplinit sau de ce trebuie să rezolve sarcina respectivă);
- non-adeziunea la obiective (elevul nu este de acord cu ceea ce îi cere cadrul didactic să rezolve);
- certitudinea că nu poate reuşi (înainte de începerea desfăşurării unei activităţi, elevul consideră că acea activitate nu se poate finaliza cu un rezultat pozitiv);
- evaluarea incorectă a activităţii pe care o desfăşoară.
Ca să evităm să demotivăm elevii trebuie urmate
câteva reguli, care derivă din psihologia contemporană:
- să insistăm mai ales asupra aspectelor pozitive, decât a celor negative, totdeauna evaluând o activitate, niciodată o persoană;
- să atribuim eşecurile şi reuşitele cauzelor asupra cărora elevul poate interveni: eforturi, concentrare, perseverenţă, atenţie etc. pentru a-i da sentimentul că poate controla situaţia;
- să nu căutăm să-i îndreptăm interesul într-o anumită direcţie; să-l lăsăm să lucreze, să reuşească şi interesul apare pe parcurs;
- să evităm să-l stimulăm prin recompense sistematice, odată interesul obţinut: recompensa trebuie să fie oferită întâmplător, după un succes;
- crearea unui cadru social sigur, unde efortul este valorificat şi recunoscut, pentru a creşte sentimentul de competenţă;
- întotdeauna trebuie căutată adeziunea la obiectivele propuse înainte de a începe o activitate;
- evitarea eşecurilor foarte frecvente, chiar dacă eşecurile sunt necesare pentru a reacţiona pozitiv;
- punerea elevului într-o situaţie de succes;
- crearea unui climat socio – afectiv pozitiv unde elevul să se simtă în siguranţă chiar şi atunci când activitatea desfăşurată de el nu se finalizează cu succes.
Bibliografie
Paraschiva, A.M., Psihologia educaţiei, Editura Printech, Bucureşti, 2007.
